DANA

debut autumnal

2009-08-31T23:03:00.000-07:00

Infiorata de racoarea de cuart a zorilor primei zile de toamna,

Am intampinat noul anotimp cu ochii larg deschisi,

Ca intaia oara, parca, mi-am clatit ochii cu purpuriul fasiilor de matase ale vazduhului,

Festonate pe linia orizontului, intr-un vesmant cosmic al rasaritului.

M-am smuls cu radacini cu tot visului si m-am implantat in solul realitatii unei noi zile,

Zi in care secundele se scurg, fiecare dramuita in parte, in clepsidra timpului.

Si am pornit in lumina, invesmantata in racoare, ca intr-o aura lichida ce strabate porii ca o maree.

Am privit petecul de cer inobilat de heraldica selenara, ca un imens medalion de fildes aninat la gurmazul noptii,

Insotindu-ma din ce in ce mai stearsa, din ce in ce mai pierduta in lumina, dizolvandu-se in realitate,

Ca ispitirile onirice , in ratiunii, despletite de lumina pasiunea visului.

Viata in scurte si simple definitii proprii

2009-08-31T14:33:00.000-07:00

Copilul e un inger invesmantat in hainele realitatii croite pe tiparul si din tarana stramosilor.

Copilaria e sotronul pe care ingerii nascuti trebuie il joace spre a patrunde in joaca vietii si a maturitatii.

Adolescenta e viitura cu care sufletul isi croieste drum prin trupul devenit matur.

Tineretea e atingerea Everestului vietii si croirea propriului traseu permis de destin.

Boala e scurtcircuitarea unor subansamble ale sistemului organismului sau vicierea/ virusarea unui program fiziologic.

Batranetea e autocritica naturii.

Moartea e genocidul indreptat de legea firii asupra vietii.

Nasterea e accidentul mirific al viului.

Timpul e pelicula pe care ne zugravim ipostazele destinului.

Spatiul e depozitul universal al peliculelor temporale.

regatul pierdut al animalelor

2009-08-31T14:24:00.000-07:00

E la moda o noua viziune prin care percepem natura, trist, prin fotografii si filmulete cu animale surprinse in habitatul lor, sugerand o lume intristata.

Privesc imagini cu animale rezidente in ultimele oaze de salbaticie ale planetei

Si ma incearca un gand ciudat: animalele sunt triste sau ingrozitor de plictisite,

De parca existenta lor este un supliciu, o obligatie nedorita de a trece prin viata

Dar ce sa faca bietele, nu se pot lupta cu instinctele primordiale.

Privesc mirata de ceva timp lipsa licarului acela din privire, boturile cascand a lehamite, mersul cu soldurile leganandu-se a plictis.

Doar satisfacerea unor instincte si nevoi fundamentale le mai anima: vanatoarea si instinctul de reproducere,

In rest doar nostalgia dupa clipele copilariei cand, pui fiind, se jucau de-a viata

Si tristetea data de faptul ca lumea nu mai este regatul pe care sa-l carmuiasca ele,

Adevaratele regine ale planetei, detronate de creaturile bipede si glasuitoare.

Imi pare ca privirea lor emana nostalgia dupa tinuturile verzi si nesfarsite de odinioara, care acopereau tinuturile desertice de azi,

Imi pare ca ele poarta in ochi blestemul fosilelor uriase care isi plimba spectrele printre ruinele monumentale ale istoriei.

Clatin din cap si ma intreb unde este frenezia de a trai, bucuria de a savura fiecare clipa de existenta,

Le-am confiscat-o noi aproape pe toata, noi, creaturile care defrisam de parca am extirpa apendice nefolositoare de pe scoarta terestra,

Exterminam ecosisteme de parca am trata cu antibiotice colonii de microbi patogeni?

Pana si animalelor de companie le anihilam bucuria de a se bucura de natura, de instinctele dobandite in milioane de ani de evolutie,

De libertatea de a se folosi de agilitatile lor in a vana si a evita sa devina vanat, de a participa la reintegrarea in lantul trofic al planetei.

Gandesc toate acestea dar refuz sa impartasesc tristetea aceea, ma bucur ca exist, ca sunt partasa la miracolul fantastic al naturii

Si imi doresc sa traiesc vremuri mai entuziaste in care sa troneze respectul pentru natura si creaturile evolutiei si sa fie parte componenta a sufletului nostru.

caderea in pacat si exilul din eden

2009-08-31T14:13:00.000-07:00

Cautam instinctiv edenul pierdut in clipa ancestrala de ratacire,

Scormonind in adancul inimii dupa sentimente pure,

In necunoscutul nesfarsit al mintii dupa ganduri profunde,

Sau in universurile concentrice care pornesc din noi catre infinit.

Cum am fi cu adevarat constienti de noi daca nu am trasa dorinte si teluri

Pe catena existenei proprii scurgandu-se catre exitus,

Daca am vietui intr-o zona fara trebuinte profunde,

Fara greseli si tatonari, fara termeni de comparatie cu idealul?

Raiul seamana cu o viata indestulata, traita in relaxare si calatorii?

Sau e aproape de aceia care isi cufunda mintea in cunoastere si spiritualitate?

Raiul a fost situat sub o sfera de cristal divin care a fost sparta de cotorul marului cunoasterii aruncat spre cer.

Gasim urmele edenului in cioburile ingropate adanc in tarana, vestigii ale istoriei umane si istoriei vietii animale,

In inconstientul colectiv sau in miturile vorbind despre generatia de aur a umanitatii,

In existenta actuala a speciilor ce inca mai exista pe planeta,

In trairile date de iubirea adevarata care face sa functioneze mintea dupa alte scheme.

Sau in tendinta inascuta a omului de a cauta o credinta care sa-i organizeze existenta.

Merita sa suspinam dupa ce ne inchipuim ca am pierdut sau trebuie sa ne multumim cu ce avem in jur si in noi?

Oare de ce acea muscatura din fructul interzis a fost sinonima cu caderea in pacat?

Ne foloseste la ceva constientizarea binelui sau a raului si trairea pe cont propriu a vietii noastre?

amintiri

2009-08-30T23:46:00.000-07:00

Una dintre cele mai vechi amintiri pe care le am este imaginea unei fantani cu cumpana. Undeva pe langa Bucuresti, inainte de 1980. Mi se parea o imagine rupta din alta dimensiune a timpului, in care oamenii stiau sa traiasca dupa alte criterii, mult mai aproape de natura. Imi parea mai autentica decat toate casele de la muzeul satului, imi parea vie. Locul in care era amplasata emana parca energii pozitive, ca o poarta catre alt taram din care primeam, prin licoarea clara, mesaje despre apa vie, cea mai racoritoare apa bauta de mine vreodata.

amfora

2009-08-30T23:36:00.001-07:00

M-am inchis in mine ca in strafundul unei fantani parasite, ca in interiorul unei amfore smaltuite. Nimic nu ma mai cutremura, nimic nu mai ajunge la mine. Viata se scurge deasupra mea; din realul zilelor, rumoarea vocilor, ecoul faptelor raman doar concluzii firave. Sperantele nu stiu a trai in adanc, de aceea sunt doar un banal om pe pamant...si degeaba mai vreau zbor inalt de condor pe deasupra de nor, apoi vis calator, sunt un biet muritor...

flori, culori magice

2009-08-30T23:31:00.001-07:00

Lacrima lunii, prelinsa pe cupa de flori, flori albe, flori mov, scaldand chip de petale in boabe de roua. Raze de soare strecurate discret printre ramuri de arbori si corole de flori, intr-un inceput de zi insorita.

Trandafirul, eternul...

2009-08-30T23:18:00.000-07:00

Rosu, culoare ce erupe din stralucirea flacarii rosii, din pasiunea dansului de flamengo, din intensitatea trairilor, din involburarea sangelui indragostitului si din gratia rochiilor rosii ale dansatoarelor patrunse de ritmul tangoului. Parfum ametitor pe brate voluptoase asteptand imbratisari. Parfum si culoare intr-o singura floare.

acvatica

2009-08-20T14:29:00.000-07:00

Maree fluturand pescarusi deasupra valurilor, batiste simbolice.

Cuvintele mainilor

2009-08-20T14:18:00.000-07:00

Desir ganduri, catene din mine si infasor ecuatorul lumilor de cuvinte...

Drumul...

2009-08-20T14:16:00.000-07:00

Calatorind, ma inchipui trasand braie imaginare pe sfera planetei. Totul pana la primul semafor...

romantic dream

2009-08-20T13:13:00.000-07:00

Imi doresc un amurg muiat in nuante de dor
Sa-mi aline irisi si ganduri ce dor...

Iar pupilele, muiate-n cerneluri de noapte,
Sa-mi odihneasca visand curcubee de pleoape.

Imi doresc un orizont unduind bleu-vioriu,
Pulsandu-mi in vene, calm, monoton, linistit, azuriu...

Si nopti ca margele de safir cu licariri instelate,
Sa-mi risipeasca taceri, temeri si clipele-incordate...

Cu bizare furtuni si rapaieli racoroase,
Cu siroaie scurgandu-se obsesiv peste case...

Cu nopti linistite in lumini palpainde,
Si zambete calde reflectate-n oglinde...

Cu miresme de roze si acorduri vibrande,
Cu timpul ce curge cascade-secunde.

Cu poeme citite din tomuri uitate,
Rostite ca Torra, soptite, visate...

Cu dimineti insorite, muiate-n lumina,

Cu nisp presarat de-a pasilor vina...

Si nori desenand inimi pulsand
Poezii de lumina pe cer recitand...

spovedanie profana

2009-08-20T05:39:00.000-07:00

Sfante regim disociat, preasanctitatea voastra regim Atkins, iertare! Iertare va cer caci am pacatuit inaintea voastra! V-am tradat cu necredinta caci ispita a fost peste puterile mele. Am mancat o inghetata plina de calorii (am halit-o fara remuscari) si am pacatuit cu gandul privind formele ispititoare ale unei felii de pizza. M-am desfranat cu mirosul unui snitel de pui si stiu, nu am scuza. Am privit cu dispret paharul de apa plata si am ravnit o gura de prigat. Pot oare a mai gandi ca mai pot fi primita in loc cu liniste sufleteasca, loc cu verdeata, hipocaloric si predominant vegetarian? Mai pot mosteni imparatia celor fara celulita? Promit sfintiilor voastre ca ma voi pocai si voi face penitenta, iertare va rog. Voi face matanii si ore suplimentare de aerobica, zece abdominale in plus pentru gandurile mele abominabile. Voi citi de zece ori "acatistul" alimentelor si al cantitatilor permise. Asa sa-mi ajute sfantul cantar!

Farame de ganduri cu aroma de cafea

2009-08-20T00:00:00.000-07:00

Localizare in timp: prima saptamana de cand sunt preponderent vegetariana, a doua zi de concediu, a treia zi de cand ma simt bine dupa gripa (se putea s-o ratez macar pe asta?). Voiam sa enumar si faptul c-am devenit abstinenta la cafea dar nu, nu inca sau n-ai sa vezi.
L-am visat azi noapte pe M. , i se intamplase o nenorocire insa la finalul visului se facea ca avea mana amputata mai jos de cot, m-am trezit ingrozita, bine ca a fost doar un vis, slava cerului.
Incerc sa-mi ajustez felul de a fi, mi-as dori mai multa retinere, mai putina dorinta de a riposta la gesturi care ma sicaneaza, mai putin venin in replici fata de viperine.
Ma ingozesc cate lucruri lasate nerezolvate s-au aglomerat pe lista mea de prioritati si parca vin in cascada. Persoana mai degraba impulsiva, am ajuns sa-mi doresc sa-mi organizez prioritatile ca pe un sifonier cu haine perfect aliniate pe categorii, sa nu mai simt timpul sfidandu-ma.
G mi-a demonstrat inca o data care e pozitia lui vis-a-vis de noi, vis-a -vis de propria constiinta, ma dezamageste felul in care isi tradeaza propria persoana, imi doresc ca trezirea sa nu-i fie dramatica sau tragica...
Ma amuza, dar in felul acela nu prea vesel, imaginea de contestatoare a gesturilor neadecvate pe care mi-am facut-o in ochii lui G, A lui E, a colectivului in care lucrez. Dramatizez, dramatizez si nu-mi place sa taxez la sange, greselile proprii le transform in tragedii colosale, o singura persoana ramane imuna la felul meu de a fi, M.
Calatoresc uneori printre amintiri si raman uimita cata luciditate mi s-a adunat in suflet chiar daca uneori ma intorc la un ucigas la locul comiterii crimei, adica in acele amintiri.
Ma asteapta o saptamana incarcata si tensionata, e deci momentul sa ma mobilizez.

A-ti fi margine tie

2009-08-16T06:58:00.000-07:00

Uit uneori ca nu sunt centrul universului ci doar centrul propriului Sine...

Ziua de maine

2009-08-16T06:44:00.000-07:00

Sa stii sa mergi cu pas hotarat catre propriul destin, in acerba echilibristica cu obstacolele oferite de viata, ce har. Sa nu te poticnesti, sa nu obosesti, sa tii capul sus... Sa nu-ti pese de norii zilei de azi, sa uiti furtunile zilei de ieri, sa te vezi acolo... Ziua de maine e a ta, maine va fi soare.

un strop de frumusete...

2009-08-12T11:39:00.001-07:00

Un strop de frumusete pentru ziua ce va veni.

Caci vreau doar un strop de iertare pentru ca in ziua de ieri poate am ranit, nu am fost cum as fi vrut sau m-am razgandit punand ratiunea sau nechibzuinta inainte. Intr-o viata de om fiecare facem mai mult sau mai putin decat atat...

Jocul cu focul

2009-08-12T11:28:00.000-07:00

......

.....

.........

.......

.........

............

............

Te simt invesmantat in mantia magiei, te simt cum jonglezi cu sunetele, cu silabele si cu adjectivele.

Ochii tai arunca valvatai rosii de mister despicand departarile in fasii si faramitand gandurile pe pervazul imaginatiei.

Zugravesti nopti adanci in jur spre a aprinde focurile tale magice muiate in durerile inconstientului

Si a le proiecta in neantul visului morfeic, picurandu-le ca pe o potiune descantata, sub pleoapa violeta a ochiului.

Te joci cu focurile, necunoscutule, arena circului e prea neincapatoare pentru desfasurarea ta mareata de forte,

Cercurile in care ne invalui sunt totodata sfere energetice in care tii captive sentimentele si spaima,

Inimile ce-si dilata atriile intr-o secunda a uimirii, intr-un suspans intins pe calapodul unei apnee,

Ne faci sa mergem pe sarma fara a vedea ca nu avem plasa caci porunca ta este lege,

In valuri de flacari ne parjolesti ratiunea, cu sabii taioase iti scrijelesti evele in cuferele vointei tale.

Totul este pus in umbra numarului tau care ridica publicul in picioare, in valuri extaziate.

aparente

2009-08-12T11:22:00.000-07:00

Ne invaluim in aparente caci sub vesmantul aparentelor ne simtim cel mai bine. Abordam o siguranta artificiala, un calm contrafacut caci el este armura cu care intampinam situatiile neprevazute. Cine ne poate contrazice in afirmatiile noastre cand ele stau impotriva afirmatiilor subalternilor? Ce daca sunt usor eronate, numai un strop cat sa nu fim nevoiti sa luam masuri speciale pentru nevoi speciale... Lasa ca situatia este inca sub control, de ce sa ne legam la cap cand nu ne doare. Azi nu e cazul sa fim eroi , nu in momentul acesta, asteptam cazurile care sa merite deranjul, azi chiar nu avem in ochii cui sa ne remarcam. Azi vrem liniste si la cat de speciali suntem, vom avea linistea asta si in sufletul nostru, indiferent de imprejurari.

timpul

2009-08-12T11:20:00.000-07:00

Timpul se scurge din ce in ce mai repede. Anotimpurile se succed in goana, saptamanile zboara, minutele se volatilizeaza. Am tot mai mult impresia ca zilele s-au scurtat, ca somnul nu-mi mai este niciodata de ajuns, ca nu mai am suficienta vreme sa fac tot ce mi-am propus, sa rezolv toate problemele care imi bat la usa. Multi ne plangem de asta. Se spune ca percepem ca ziua are 16 ore, nu 24 cat ne arata ceasul. Asa simtim dar si comportamentul nostru e schimbat. Nu mai gasim vreme sa interactionam, sa ascultam pe cel de langa noi, sa ne plimbam cu mintea golita de griji pe aleile unui parc sau pur si simplu fara tinta. Gonim cu o mie de treburi in minte, sa rezolvam, sa aranjam, sa acumulam, sa avansam. In timpul liber ramanem sclavii televizorului, internetului, uitam de cel de langa noi sau chiar de noi, iar odihna, lectura, reveria cu ochii deschisi e uitata...Si suntem din ce in ce mai obositi, mai stresati, mai deziluzionati ca anii trec.

tipologii

2009-08-12T11:16:00.000-07:00

Da-i prostului puterea si te vei convinge ce zace in el. Daca mai aveai dubii, acum ele vor fi risipite. Si nu este un simplu prost, are inteligenta cat cuprinde insa toata e cantonata in aria corticala raspunzatoare cu smecheria si tendinta de a prosti pe ceilalti, de a-i face sa-i para inferiori. Totul se rezuma la el la cum sa te fofilezi in fata raspunderilor si cum sa pasezi treaba altora. Desteptul asta abia asteapta sa calci cu stangul ca si sare pe tine ca un sacal, sa-ti faca publica greseala, sa te exploateze si sa iasa el in fata . A stat el mult si bine in spate dar acum...s-a intors roata: a apucat bine cu dintii prilejul de a te face una cu pamantul, pe tine si pe cei asisderea cu tine. Daca are pozitia necesara, de ce sa nu te ajute nintel sa te scufunzi, de ce sa nu se catere pe cadavrul tau inca viu ca se ridice mai sus? Ce e aia mandrie, de ce ai avea-o? Stai nintel ca ti-o terfeleste el bine, e specialitatea lui. Cum ne-am procopsit cu el nu stiu...Probabil are mirosul dezvoltat si ii dibuie pe cei ca noi. Stie prea bine sa transforme jena noastra de a-i spune de la obraz ca este un gunoi si isi zice ca aici e de el, a dat peste niste fraieri pe care sa-i faca. Bunul simt e confundat cu prostia in jungla asta de saocietate in care ne ducem traiul iar el e lighioana perfect adaptata sa se remarce ca lider, prost si lenes, nepriceput si laudaros.

stele norocoase

2009-07-31T01:20:00.000-07:00

Steaua norocoasa a fiecaruia, bun subiect la care sa te gandesti... Insa, oricat ai crede in propriile forte si ai munci pentru a progresa, trebuie sa recunoastem ca la un moment dat, daca nu te ajuta un pic si astrele, degeaba te caznesti. Orice nume ai purta, oricate persoane ar sta in spatele tau gata sa-ti sara in ajutor, daca nu te iubeste si cineva acolo sus, degeaba. Cunosc oameni care au muncit enorm sa se afirme, sa-si faca o cariera dar se simt fara de noroc esuand repetat in viata de familie sau ajungand pacienti ai spitalelor la varste tinere. Altii. pornind de foarte de jos, fara nici o farama de ajutor, doar prin munca si perseverenta si-au facut o viata reusita. Multi se complac intr-o situatie de mijloc in care nu-si doresc prea multe si nici nu depun eforturi prea mari pentru ceva anume. Si dorintele fiecaruia sunt diferite iar a te implini depinde de ce simti ca te reprezinta si te face cu adevarat norocos, conditie materiala stralucita, familie armonioasa, cariera, faima, iubire implinita, prieteni, echilibru sufletesc si in primul rand sanatate. Eu doresc tuturor sa aiba tot ce isi doreste, vegheati de o stea norocoasa.

calea

2009-07-30T13:07:00.000-07:00

lacrimi in picuri de chihlibar

2009-07-30T03:34:00.000-07:00

Tot balansez zambete si amaraciuni si nu mi se pare corect. Zambet mercantil pe chipul tau si banuieli amare apasand talgerul pe partea mea de suflet, inclinandu-l spre dezamagire. Prea multe vorbe sterile, fapte, indiferenta, tu, prieten schimbat in masina de fabricat bani... Iar acest gest va pune stavila amintirilor frumoase ce-au dat stralucire adolescentei amandorura. Sa preschimbi increderea intr-un pumn de arginti, un nimic pentru tine, prea putin. Insa prietenia nu face recurs... poate iarta insa nu uita.

stari si zile

2009-07-29T04:11:00.000-07:00

Ce as putea sa spun azi despre mine? Sunt vesela si trista, sunt visatoare si serioasa, caut soarele si trag storurile pentru umbra. Dupa zile de-a randul in care ma sfortam din rasputeri sa schimb ceva in jurul meu, constat ca un simplu zambet detasat transforma oamenii. Poate ca a venit vara si in sufletele celor mai inghetate sloiuri... Las orele sa treaca parca asteptand ceva dar sunt si linistita si impacata cu mine, caci ce trebuie sa se intample sigur se va intampla indiferent de vointa mea. E chestie de karma,nu de psihologie pozitiva, cel putin azi, nu. Dar au fost zile cand aceasta a fost chiar binevenita mie. Azi imi privesc palmele si le vad puternice nu tremuratoare, ochii ma privesc din oglinda senini, nu cu priviri piezise. Mai tarziu cand ma voi satura de gustul imbatator al impacarii cu mine, voi scotoci si prin inima si un picut mai tarziu imi voi scoate balanta spre a cumpani ce e mai bine de facut. Asta daca nu apune soarele prea devreme...

vorbe

2009-07-29T03:58:00.000-07:00

Uneori aruncam cu vorbe, asa, sa fie . Facem musuroaie de nisip din vorbe, zicand ca-s castele si emana spirit si apoi speram sa vina valul apei sa-l stearga ca si cum n-ar fi nimic.Joaca de copii care arunca cu nisip in ce nu pot cuprinde, toti ne pricepem la asta insa unii mai mult decat altii. Copiii simt mai mult decat inteleg, unii nici macar n-au simtul limitei, nu stiu sa faca demarcatia clara intre ce pot atinge si ce nu au voie sa farame. Unii chiar suntem niste copii prostuti sau ne scuzam crezand ca daca spunem asta ...click delete and page up...

candva, acolo...

2009-07-29T03:52:00.000-07:00

Si chiar daca valurile vin si pleaca stergand arhitectura pasilor mei, eu stiu ca am fost acolo. O frantura de timp, o secunda de vis, la fel ca viata, trecatoare. Un mic zambet uitat pe creasta unui val, un tipat de pescarus purtand pe aripa sa dorinta de nemarginire, risipind-o ca pulbere de soare deasupra valurilor, purtand-o spre adancul oceanelor. Ducand-o acolo unde salasluiesc unele vise pierdute, imbracandu-se in foite de sidef si asteptand molcome pescuitorii de perle...

stea violet

2009-07-22T11:43:00.000-07:00

Ratacita printre stanci, cu petale deschise avid spre mangaierea solara, o minune violet pipaie adancul ce se deschide deasupra sa. Ca un ochi sorbind nemarginirea, ca un suflet cautand, dincolo de solul arid, puncte de sprijin in lumea de dincolo de nori, minunea violet viseaza. Viseaza pulsand viata si frumusete, viseaza erupand violet printre stanci.

lupta!

2009-07-22T07:26:00.000-07:00

NU-I PACAT DE FRUMUSETEA TA SUFLETEASCA

PENTRU A STA CU GARDA JOS? NU-I PACAT SA

IROSESTI SIMTIRI SI TRAIRI PRIN GANDURI

SUMBRE? FAPTELE NOASTRE STIUTE SI NESTIUTE

SUNT ROTI IN MISCARE CE AFECTEAZA VIATA

CELOR DIN JURUL NOSTRU, A COPIILOR NOSTRI,

A PRIETENILOR, A MULTOR PE CARE NU-I BANUIM.

CE-TI PASA DE PARERILE CELOR PE CARE II STII

CA NEPRIETENI? TRAIESTI PENTU TINE SI PENTRU

AI TAI, PRIN SPERANTELE SI IUBIREA TA CARE TE

DEFINESTE CA OM. CEEA CE AZI PARE A FI CAPAT

DE DRUM, MAINE POATE FI UN NOU RASARIT.

RIDICA-TE SI LUPTA, VIATA E PENTRU A FI TRAITA,

NU PENTRU A STA IMPASIBILA SAU MAI RAU A O

PUNE SUB SEMNUL INTREBARII. TRAIESTE PRIN

TINE SI PENTRU TINE, PRIN COPIII TAI SI PENTRU

EI. TRAIESTE PENTRU PRIETENIE SI MAI BINE IN

VIITOR! FAPTELE CARE TE-AU RANIT AU PORNIT

DIN JOCUL HAZARDULUI SI IN HAZARD TREBUIE

SA RAMANA. CEEA CE TREBUIE SA DUREZE SI SA

AIBA CONTINUITATE VA DAINUI, CE E FRAGIL

TREBUIE DAT DE-O PARTE, DE ACEEA TREBUIE SA

LUPTI PENTRU TINE SI SANSA TA REALA, PENTRU

A NU ABANDONA PRINCIPIILE CARE TE DEFINESC

IN FORUL TAU INTERIOR. LUPTA!

mici minuni vegetale

2009-07-21T12:49:00.001-07:00

Minuni se nasc oriunde si din orice sol. Avide sa capteze soare si sa respire aer curat, sa-si scalde petalele in roua diminetii si sa devina mirifice seminte.

oglinzile sinelui

2009-07-21T12:45:00.000-07:00

Cateodata e necesar sa ne oglindim sufletul in apele miscatoare ale ratiunii, sa vedem unde petalele ne sunt palite de vantul ambitiei nemasurate, unde capatam culori nepotivite date de iuresul dorintei de a spune totdeauna ,, am dreptate", fara sa cumpanim daca este asa. Ne e necesar sa ne regasim dincolo de corola artificial contruita, adevarata fata si adevaratul drum, pe care l-am piedut de-atatea ori.

lacrimi vegetale

2009-07-21T12:39:00.000-07:00

Sub un cer mohorat ce nu promite decat ploaie, in dimineti plamadite din scalda de roua, te-am zamislit pe tine, lacrima amara si fierbinte, brazdandu-mi obrazul intr-o palida si pierduta durere. Dupa nopti in care credeam ca nu mai am lacrimi de plans, mi-am transfigurat inima intr-un ulcior izvorator si mi-am smuls zagazul sufletului, imbratisand din nou pamantul, ca inceput si sfarsit pentru oricare din noi.

draperii de mister

2009-07-21T12:32:00.000-07:00

Pe cer si pe oglinda apelor, penelul fermecat al pictorului cosmic si-a desavarsit opera in frumuseti de nedescris iar noi, in lumea visului, transpunem tridimensional in suflete, asa cum ne permite subconstientul, franturi din ce culegem cu simturile prin voalul gros si impenetrabil uneori, ce invaluie realitatea .

zori

2009-07-15T07:15:00.000-07:00

Intre noapte si zi, intre cer si pamant, zorii par ca respira prin porii pamantului. Inrouratele carari de munte , incetosatele zari, nasc culori ce invioreaza pupila intr-o explozie de vivacitate a naturii ce-si scutura genele de somn. Copacii isi inalta coroana semeata-n albastrul cerului, isi scalda frunzele in umedul rasarit de soare. Totul e viata si racoare si-ti vine sa strigi: Dati-mi un trup , voi muntilor!

inima de piatra

2009-07-15T07:08:00.000-07:00

Ma vreau disparuta in singuratate si uitata de lume. Vreau inima de piatra sa-mi solidific tristeti si indoieli, dureri si lacrimi. Vreau patura de gheata si zapada sa-mi ascund fata, sa nu mai trebuiasca sa rad cand imi simt sufletul insangerat, sa nu mai am zambet si voce calda pe buze cand vreau sa strig .Vreti prea mult voi cei de alaturi dar inima nu-mi mai apartine, e cufundata in zadarnicie ... Si totusi inima de piatra a planetei simte durerea intregii lumi si otrava intregului pamant ce se distruge incetul cu incetul prin poluare si razboaie, prin distrugerea ecosistemelor si modificarea ordinii firii stabila de milioane de ani si zdruncinata in ultima suta de ani. Totusi inima cea vie a planetei are stransa in nemarginirea sa enorm de multa durere... Eu nu sunt decat un fir de praf trecator cu ganduri si tristeti de furnica in acest imens camin - Terra. Totul e trecator, poate si durerea mea...

Marina

2009-07-15T05:09:00.000-07:00

Marile isi leagana in hamace de alge vietatile, respirand in ritmul mareelor.Totul capata alta dimensiune in care timpul traieste in alt tempo in fiecare din copii marii. Simturile, saturate de mirosuri primordiale recunoscute de fiinta marina care am fost candva, percep linistea sau furia marii absorbind impresii : culori de verde, albastru, gri-nisip sau variatii tactile date de granulatia nisipului, temperatura apei sau intensitatea brizei . Mare, iti simt valurile la fel ca pe bataile propriei inimii...

Priboieni

2009-07-15T05:05:00.000-07:00

M-am simtit toata copilaria mea apartinand unui spatiu si timp apus de aproape un veac, spatiu zugravit cu deosebit talent in istorisirile tatalui meu. Nostalgia ce-l cuprindea povestind pataniile copilariei sale se transmitea ca un fluid magnetizant si ma transpunea in mijlocul acelui loc magic, adevarat picior de plai si gura de rai. Scurtele vacante petrecute in taramul impadurit argesean valorau pentru mine,copil orasean, enorm, erau ca o calatorie in timp, in vremurile copilariei tatalui meu si a tineretii bunicilor pe care nu i-am cunoscut niciodata.Era pentru mine un timp arhaic in care poznele tatalui si a tovarasilor sai se impleteau cu secvente din basmele depanate in serile tarzii si racoroase in satul dintre dealuri si paduri.Imi parea ca acolo spatiul e nemargint, padurile nu au capat iar zilele se scurg molcome si linistite ca in taramul ,, tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte".Compunerile mele cele mai reusite,din vremea scolii generale erau despre acest loc. Mi-aduc aminte cat de impresionat a ramas unchiul meu , plecat din adolescenta din acel loc, citindu-i una din acele compuneri despre Priboieni... Din tipul de gheata, pururi exigent si impunator a devenit ,,om"cu ochi inlacrimati si buze tremuratoare.Poate ca atunci a decis sa se intoarca pentru ultimii ani ai vietii in satul natal. Anii au trecut, generatiile s-au schimbat iar eu ma simt apartinand acelui loc din ce in ce mai putin...

singura

2009-07-15T04:57:00.000-07:00

Cat de mult ni se interfereaza vietile cu ale celorlalti! Alegem variante, depunem eforfuri spre implinirea aspiratiilor si... Azi, pentru mine, deznodamantul nu sta in mainile mele. Ce-mi doresc nu coincide cu visele celor de langa mine. Nu stiu de ce, ceea ce sunt nu corespunde exigentelor unora. Poate au un alt model in minte insa rolurile de viata pe care trebuie sa le onorez par a fi contradictorii. Si cu cat ma sfortez mai tare cu atat simt ca se dezintegreaza bucati din eul meu. Sufletul ce-mi apatine imi este uneori atat de strain... Cea mai draga fiinta de pe pamant, pentru mine, sta sa se stinga, iar eu trebuie sa port o masca creata din zambete si minciuni cu care sa-o amagesc si sa-i dau sperante... Oare vlastarul trupului meu imi va suplini haul sufletesc ce incepe sa mi se adanceasca cu fiecare zi in inima? Cand o astfel de durere sta la panda sa te doboare, stilul de viata al celorlalti cu puerilitatile lor, cu tipicurile inutile, iti dezvaluie cine iti este cu adevarat aproape. Iar eu simt ca nu imi mai este nimeni cu adevarat aproape, acum cand imi este atat de greu...

nuante de tristete

2009-07-10T06:21:00.000-07:00

Caut frumuseti si culori cu care sa-mi colorez zilele. Constat o alta dimensiune a timpului, care se scurge trist, inutil si dureros pentru mine. El sapa, cu fiecare minut si zi, asemeni unui izvor acid, caverne de singuratate si tristete in sufletul meu. Poate ultima onomastica pentru unii, poate un nou inceput pentru altii mai tineri... Iar eu raman sa pastrez amintiri pe care singura le pretuiesc, talisman in fata greutatilor vietii.

ingeri

2009-07-10T06:02:00.001-07:00

Am mangaiat candva doua crestede de ingeri pe care viata i-a lovit nemilos. Acum mature, sunt plecate departe, pe meleagurile altor tari in care sa-si gaseasca implinirile si sa-si uite copilaria trista. Ambitii de parinti care si-au pus sperantele in altceva decat in linistea lor, le-au rapit cea mai frumoasa perioada a vietii. Trece a cincea vara in care nu suntem aproape dar stiu ca se gandesc cu dragoste la mine . Le duc lipsa si le doresc vara frumoasa!

oul

2009-07-10T05:54:00.000-07:00

Oul - simbol al inceputului, al perpetuului, al vietii. Creatia initiala, ratacita de la scopurile propuse este repusa in ordinea cosmica divina prin gestul suprem al sacrificiului . Simbolul rascumpararii din pacatul primordial este realizat prin moartea si invierea dupa trei zile. Radacinile obiceiurilor pascale sunt insa adanci si complexe si nu cuprind numai traditia iudaica si crestina. Mostenirea lasata noua de stramosii nostri, pe care obiceiurile si traditiile i-a tinut uniti si le-a oferit identitate nationala, alaturi de limba si obarsii reprezinta piatra de capatai a romanismului nostru.

incertitudini

2009-07-10T05:37:00.000-07:00

Ma straduiesc sa dezintegrez asteptarea intre doua fapte ingramadind litere culese, cu degete obosite, de pe tastatura. Le amestec aiurea cu fonturi si bold-uri amestecate ca pe piesele jocului de scrabble. Ma asteapta o noapte alba. Ma gandesc ca m-am schimbat mult in ultimul timp, intrezaresc in strafundul fiintei mele, ca motiv pentru faptele mele, fuga de realitate... Chiar si la serviciu. Nu mai suport atat de usor sa vad durere... Daca mi-ar fi usor sa ma rog as spune doar, Doamne, te rog opreste atata suferinta!!! Eu? Ma percep deformat in ceea ce fac... stiu ca gresesc, oare atat de mult, toti gresim dar... incep sa ma acuz de toate relele din lume... Vreau si eu macar un multumesc sau o apreciere la sfortarile mele... Vreau un semn ca nu sunt omul negru al universului ce ma inconjoara pe raza de ceva kilometri...

2009-07-10T05:35:00.000-07:00

Minunat har: sa fii cel mai bun in
ceea ce iti este dat sa faci. Sa
stralucesti chiar si pentru un timp
infim pe firmele stralucitoare ale
domeniului in care activezi.
Cat mai multi ca tine in cat mai multe
domenii ! De aceea iti iertam pacatele...

2009-07-10T05:33:00.000-07:00

Idolul tineretii tatalui meu, gascanul.

Imi mai aduc aminte si acum franturi

de imagini din copilarie cand mergeam

la meciurile in care juca in Bucuresti .

Era un fenomen social ,a fost iubit de

suporterii sai cat alti oameni in o suta

de vieti.pacat ca s-a stins asa de

devreme, inca mai avem nevoie de

idoli, chiar si cu pacate.

ani risipiti

2009-07-06T02:48:00.001-07:00

Ani frumosi , ani pierduti , ani irositi ca fum de tigare, unde va ingramaditi sa zburati ? Ati fost efemeride zburand catre cat mai inalt, neinduiosate de ochii mei verzi. Ati fost flori firave presate intre file de carti, amintind de furate vacante, faramitandu-si petalele violete neresuscitate de amintirile mele dragi. De ce ma mangaie prezentul cu inca o panseluta trecatoare gata sa se adauge in ghirlanda florilor de nu-ma-uita, aninate de pomul vietii mele, daca imi simt ochii goi si sufletul atat de dezamagit de balanta vise-impliniri, sperante-deziluzii... Cat de mult am avut sa ofer si cat de putin am putut sa daruiesc celor de dincolo de portile ferecate cu lacate de indiferenta si plumb. Cum am putut sa aleg pentru a iubi persoane atat de insensibile si atat de adanc inradacinate in prozaic si anost? Iubirea matura nu cere schimbare si prefaceri, nu cere dovezi si marturii planul pe care se implineste este cel al sufletului altruist, al inimii care sangereaza cand cel iubit sufera si care trepideaza de fericire cand el se bucura. Miracolul iubirii e cand doua suflete care gandesc la fel isi gasesc salas in doua inimi gemene. Eu nu te-am gasit pe tine, cel de dincolo de oglinda viselor mele.

suspendare

2009-07-06T02:09:00.000-07:00

Am ajuns intr-o nefireasca suspendare deasupra unui hau plin de incertitudini si angoase... Nu stiu daca suisul parcurs e suficient de lung pentru a-mi permite o vremelnica relaxare si mai ales, nu stiu ce ma asteapta pe piscuri.Tot ce stiu e ca trebuie sa ma agat cu toata fiinta de solul ce mi l-am ales pentru a-mi infige vremelnic radacinile. Cine trebuie sa-mi soarba savoarea e ratacit pe un alt versant, cel al imbatarii cu ambitii si irosirii in trecatoare framantari. Poate ne vom regasi in vale, dupa zborul pe polenul vreunui fluture.

Astfel a fost seara si dimineata, ziua intai

2009-07-04T08:55:00.000-07:00

Dupa nasterea astrelor, expansiunea universului s-a produs intr-o incetinita tacere, invers proportionala cu condensarea timpului inca nenascut. Dar nu exista hotar al timpului, trebuia stabilit cumva. Tanarul pamant, abia scos din atelierul creatiei era fara forma si gol, invaluit in intuneric si el ca si cosmosul ce-l invaluia. Duhul Domnului se misca peste oceanul amorf de energie ce cuprindea intregul. Si Dumnezeu a zis :,, sa fie lumina ! " Si a fost lumina. Si lumina a fost despartita de intuneric si a fost seara si dimineata. Astfel s-a nascut ziua si noaptea si astfel s-a nascut timpul.

cea dintai zi

2009-07-04T08:49:00.000-07:00

Nemurirea salasluia in intreita singuratate. Oceanul de energie pura, perfectiunea universului, din care ne tragem, se saturase sa fie doar atat. A voit sa devina cosmica si vie, sa devina materie. Si iata cum spatiul si nemarginirea au izbucnit dintr-un infim punct, intr-un infricosator big-bang, spre trei dimensiuni. Muzica astrelor-primul cantec de leagan al inceputului, fiintarii si scurgerii catre trecut, a insotit durerile facerii lumii. Din energie s-a intrupat atomul-perfect amalgamat din praf de stele. Maternitatea astrelor plamadea neobosita sori. Galaxiile centrifugand timpul intr-o dubla catena-viitor si trecut-si-au asezat temeliile pe locuri bine stabilite. Totul se rotea in sensul dorit, spre scopul dorit. Si totul s-a facut intr-o singura zi.

Oda Cu-vantului

2009-07-02T07:56:00.000-07:00

La inceput a fost Cuvantul. Apoi a fost cuvantul-adiere izvorat de pe buzele Adamului muritor, mladiat din corzile sale vocale ca din strunele unei harpe vii, ca din timpanul unei tobe bubuitoare. Cu el alintam si cu el ranim si noi. Ne-a fost daruit la plamadire, odata cu suflarea de viata care ne-a transformat din lut in oameni-fii ai lui Dumnezeu. Ne-a fost pus pe limba, ca margaritar muiat in cascada boltii palatine, picurand din ramurile dendritelor, purtat pe caile mintii in salturi si leganari, in explozive inspiratii sau cufundari in visari. Il daruim ca prinos al inimii noastre sau il azvarlim ca arma taioasa strapungand simtirea aproapelui. Il asternem pe hartie, oglindind in fraze sugestive ideile mintii. Il cantam, restituindu-l vantului ca sirag de margaritare invaluit in armoniesi simtire. Prin el avem in noi o farama de divinitate.

Oda pentru Cuvant

2009-07-02T07:48:00.000-07:00

Sfinte , prin Tine isi au inceputul toate, prin Tine au purces spre existenta , din vrerea Tatalui. Amfora a vietii, opait al luminii oamenilor, fiu al lui Domnului. Tu ai fost de la inceputuri si tot Tu ai pus un nou hotar istoriei oamenilor, jertfindu-ti trupul de carne si anuland pacatul lui Adam, facandu-ne prin Tine, iara, copiii lui Dumnezeu. Tu esti adevarata Lumina, venind in lume te-ai daruit, ti-ai aruncat lumina asupra fiecaruia din noi. Tu ne-ai facut partasi la slava Ta prin fiecare Paste trait, prin fiecare Inviere si Inaltare. Slava intruparii Cuvantului, slava jertfei si rascumpararii sale, slava cuvantului care lumineaza !

planeta vie-vremelnic salas

2009-06-30T12:14:00.000-07:00

Domnul Insusi ne-a gasit salas pe trupul batranei Gaia, ne-a ingaduit sa-i utilizam resursele chiar daca pentru asta a trebuit sa-i udam din plin tarana cu sudoarea fruntii. Cu lacome ii rapim nestematele, ii smulgem roadele, cu aviditate si nesat, o secatuim... Suntem doar efemeride in aceasta uriasa gara spre eternitate . Terra e casa noastra ce ne ofera trup vremelnic sufletului, hrana trupeasca si hrana sufleteasca. Adevarata hrana sufleteasca, adica aceea care ne incarca spiritul cu frumuseti izvorate din inima sa de piatra vie si revarsate in minunea frumusetilor geologice si biologice-Natura. Inca nu intelegem ca ceea ce ne ofera e doar un imprumut pe termen scurt, pe care trebuie sa-l restituim odata cu obstescul sfarsit: pumnul de tarana din oasele noastre si samburele de azur-suflarea de viata, sufletul-pe care-l restituim absolutului asa cum l-am modelat traind : intinat de patimi si pacate sau imbogatit de trairi si sentimente nobile.

fire de praf in lumina

2009-06-30T10:53:00.001-07:00

Suntem doar fire de praf in raza de soare, fiinte muritoare. Trec clipe sau veacuri, noi, infime efemeride, suntem prea mici in oceanul vesniciei ca sa-l palpam. Am fost, vor veni altii si vor trai ca noi, impartiti intre suras si lacrimi simtind ca totul e trecator. Suntem... Cladim, gandim, procreem, traim farame de eternitate imbinate intr-un puzzle urias reprezentand semintia omeneasca. Cum a fost inainte de noi si ce va urma? Caznim mintea sa banuiasca: intuneric, divinitate, lumina, nonexistenta...

iarasi despre timp

2009-06-29T08:54:00.000-07:00

Timpul, desfasurandu-si tentaculele devoratoare, ne incatuseaza din ce in ce mai mult. Suntem robii lui, degeaba incercam sa-l pacalim. Dezvoltam tehnologii care sa ne suplineasca in muncile industriale, agricole sau casnice dar nu avem scapare. Timpul isi iuteste pasul. Ii auzim ritmul cadentat in orologiile vietii. Il scapam printre degete urmarindu-l, parcurgand distante candva uriase, cu viteze ametitoare. Incercam sa facem cat mai multe intr-un timp cat mai scurt, a traim mai alert , mai bogat mai consistent dar el devine din ce in ce mai compact. Nu se lasa modelat dupa vrerea noastra, cu cat suntem mai constienti de trecerea lui, cu atat se scurge mai repede. Cu cat purtam mai multi ani pe umeri, cu atat se rostogoleste mai abitir, ca o avalansa dornica sa ne nimiceasca. Raman dupa noi ruine inghitite de paduri tropicale, sugrumate de lianeluxuriante. Raman piramide in paragina, raman sedimente printre lamele rocilor, amintiri vagi in basmele si legendele copilariei sau dupa unii uitarea neagra ca si existenta lor dusa in van .

Cine suntem noi?

2009-06-29T08:45:00.000-07:00

Suntem rotite precis angrenate in uriasul mecanism social dar si amfore sufletesti asteptand sa fie umplute cu sentimente, experiente si trairi, tablite de ceara pe care ne scrijelim povestea vietii... ingeri si demoni, stapani ai universului si frunze uscate risipite de suflarea destinului, ctitori si distrugatori, stabuni si nepoti, suntem una din speciile puse de Domnul sa domine cateva din veacurile cu care isi numara planeta secundele de existenta cosmica. Inca mai suntem.

libertate versus dependenta

2009-06-29T08:22:00.000-07:00

Se spune ca suma tuturor viciilor este o constanta . Eu as spune la fel si despre libertate . Pana sa pierdem din ea, nu banuim cate aspecte ale libertatii exista . Oricare din ele pierduta, te simti datoare sa suplimentezi nevoia de libertate

cu un supliment acordat catre alta fateta a ei. Carenta de libertate intr-o situatie , duce la excesul de uz in alta situatie diferita . Lipsa libertatii te incatuseaza, te infrunge sufleteste si trupeste insa exista oameni inchisi , care in inchisoare se simt mai liberi decat cei de afara , pentru ca sunt liberi in universul lor interior . Sunt popoare care traiesc in dictatura si care se simt libere sa-si creeze o alternativa a libertatii in cultura. Sunt oameni care traiesc sub opresiune religioasa si care au un spirit neincatusat. Sunt copii abuzati emotional si nu numai, care isi dezvolta o lume imaginare populata de fiinte fabuloase hiperprotectoare si omnipotente. Sunt femei transformate in sclavele casniciei datorita convenientelor si traditiilor conform carora femeia are doar obligatii nu si drepturi , are doar libertatea de a-l sluji fara limite pe stapanul absolut, adica pe posesorul cromozomului Y, dar nu are voie sa indrazneasca sa ceara macar respect. Acestea dezvolta doar nevroze , depresii si cele mai ghinioniste boli somatice. Cu toti ne intrebam ce-i face pe unii oameni dependenti de un lucru , o situatie, o substanta, o persoana sau o ideologie? Ce-l transforma pe bautorul ocazional in alcoolic? Cum se ajunge narcoman? Cum devine indragostitul gelos obsesional? Dar pofticiosul cum ajunge bulimic?

Cum ce ? Ocazia de a consuma/ abuza de acel ceva care-l transforma in dependent, dar si dereglarea sistemului-balanta in satisfacerea minimului de libertate intr-o circumstanta de viata. Carenta de libertate care duce la nefericire , frustari si neajunsuri. Experimentam prin abuz accesul la o lume artificiala in care simturile isi modifica coerenta, iar simtamintele consistenta. Cautam satisfactie si evadare din realitate. Cautam sa refacem suma libertatilor individuale la acea constanta initiala.

Moise

2009-06-29T08:14:00.001-07:00

Piatra si forma, forta si durere.

Moise, purtand drept spijin pentru integul popor evreu, pentru intreaga crestinatate apoi, tablitele legilor scrise cu degetul lui DUMNEZEU.Trupul sau, emanand putere si siguranta, demn de a sta in fata Domnului, e invins pentru o fractiune de secunda, de tradarea poporului sau, pe care, coborand de pe Muntele Sfant, il gaseste inchinandu-se la idoli de aur.Cat de repede uitam adevaratul drum pe care trebuie sa-l parcurgem in viata... Cat de repede suntem acaparati de idolii lumii chiar si azi: banul, puterea si inselaciunea! Cu cat suntem mai sus, cu atat ispitele sunt mai mari. Uitam ca nu suntem nemuritori si ca doar Creatorul ne are in grija.

Sperante si amagiri

2009-06-29T08:05:00.000-07:00

Cateodata simtim ca fortam mana destinului. Asteptam ca lucrurile sa mearga mai bine dar se intampla sa apara altceva care sa schimbe in mai rau deznodamantul. Adaugam cat putem din sufletul nostru, din vointa noastra dar trebuie sa fie altfel, se pare. Sa fie scris in stele ca indiferent de calea pe care o parcurgem ca sa realizam ceva, ajungem intotdeauna sa fim guvernati de ce am primit odata cu marul ancestral, cu zestrea Pandorei? Speranta ne mai amageste, e adevarat dar uneori face mai mult rau decat bine: ne minte.

ruga

2009-06-29T07:59:00.000-07:00

Ce poate fi mai cutremurator decat doua palme impreunate a rugaciune, semnul universal al pietatii? E momentul cand sufletul devine smerit, cand toata mandria si gandurile de marire dispar si spiritul se aseaza in genunchi in fata Domnului, indiferent ce nume poarta. E secunda in care suntem ,,dezbracati" de hainele saracacioase ori somptuoase si ne aflam invaluiti in sacru pana si noi pacatosii. E momentul pe care Dumnezeu ni-l acorda fiecaruia in parte indiferent ca meritam sau nu.

interogatii si nostalgii

2009-06-29T00:38:00.000-07:00

Ma intreb cateodata unde sunt vremurile si starile de odinioara si momentele molcome ale vietii de atunci. Ma refer la zilele cand puteam lasa clipele sa se scurga fara strangerea de inima pe care o am acum cand urmaresc ceasul, gandindu-ma cate treburi am lasat inca nerezolvate.Ma refer la dupa-amiezele cand, lasam capul sa se odihneasca pe perna moale adancindu-ma ca intr-un abis de liniste si evadam din stress si cotidian visand cu ochii deschisi. Azi ma lupt cu timpul si nu ies intodeauna invingatoare.

masa tacerii noastre

2009-06-29T00:30:00.000-07:00

Ce bine ar fi daca am putea sa ne oferim un ragaz pentru a zabovi la masa tacerii. Sa o avem in fiecare casa asezata intre patul in care culcam cu grija ,in fiece seara, visele programatede subconstient pentru a fi visate si cosmarurile primite asa ca diversitate, si fotoliul din care privim si gazduim lumea din monitor si TV.Masa aceasta are cate scaune vrem .Ea poate gazdui pasii oricui vrea sa vina si sa serveasca o ceasca fierbinte de ceai imaginar. Ne primeste cu generozitate pentru o lunga conversatie cu buzele strans lipite si cu sufletul larg deschis spre visare si reverie .

primaveri cu muguri de sperante

2009-06-29T00:22:00.000-07:00

Cand privim copacii inmuguriti ne spunem ca a trecut anotimpul nostalgiilor si cel al visarilor si mai surprinsi ca niciodata ne trezim in pragul primaverii. Cat de mirati ne aflam in fiecare an de fantastica forta a naturii ce se trezeste la viata.

Trec ganduri sumbre si regrete , trec tristeti si lacrimi . Primavara ne face sa vibram si noi la unison cu resul planetei inmugurind sperante din crengi uscate si dorindu-ne un an mai bun , o lume mai frumoasa in jurul nostru si in noi ...

soapte

2009-06-29T00:14:00.000-07:00

Acum mai bine de un an scriam:
"trec printr-o perioada de nesiguranta in care lumea mea se afla la rascrucea multor vifore . Refuz sa ma las lovita de ce va urma insa asa e viata , uneori mai exista si capat de drum pentru cei dragi, mana destinului mai si culege flori pentru ierbarul amintirilor . Ma consolez cu gandul ca prin mine va trai inca o viata . Pacat ca acest hotar al trecerii in celalalt taram , mai insorit , e atat de crunt... Pacat ca ne raman langa noi atat de putini prieteni...

tristeti

2009-06-29T00:09:00.000-07:00

Zori inegurati si nori de plumb plutesc apasator deasupra zilelor mele . Adorm greu si tresar din vise terorizata de flash-uri venite din viata cotidiana . Nu pot fugi de realitate nici in vis macar ...

La urma urmei moartea e continuarea vietii si suntem efemeri : doar aburi suflati de vant . Nu sfarsitul e tragic ci boala si uitarea si oricat m-as fi confruntat cu ea in profesia mea , cand se intampla celor dragi ne simtim ca niste biete caprioare sfasiate de coltii destinului .

Si cat as vrea sa te invoc VIATA sa fii eterna !!!

Ganduri

2009-06-29T00:00:00.000-07:00

Poate scopul vietii este de a alunga singuratatea caci vesnicia inseamna singuratate. Pasim in aceasta lume neajutorati ,asteptati sau nedoriti si ne scurgem inapoi in vesnicie pasind la fel de goi si deculti in insingurare si innoptare . Poate de aceea au aparut religiile, sa facem trecerea mai usor suportabila - e drogul nostru psihic , legal acceptat .

suis

2009-06-28T23:53:00.000-07:00

Suim in viata muntele simbolic al existentei manati de un frenetic gand uneori inconstient: atingerea celui mai inalt pisc . Pentru unii nu conteaza drumul , pentru altii nu conteaza ce suferinte provoaca celorlalti goanalor nebuneasca ... important e sa acumuleze cat mai multe in rucsacul bogatiilor materiale si spirituale : acela care va atarna atat de greu la cantarul judecatii divine . Mai tragic e cand ai rucsacul gol si constati ca ai trait degeaba singura ta viata daruita de cel de sus .

inocenta versus intelegere

2009-06-28T23:47:00.000-07:00

Ma intreb cateodata , e obligatoriu sa fii copil

ca sa intelegi candoarea lucrurilor simple , adevarate

si neintinate de dorintele si patimile cautatorilor de

raspunsuri academice ? Simt ca pentru a te despovara

de stresul si incarcatura emotionala a zilelor plumburii,

trebuie sa dai deoparte vigilenta si perpetua analizare

a tot ce ne inconjoara si sa percepi iarasi cu mintea

arhaica a pruncului din tine .Departe de trepidatiile

civilizatiei , dincolo de influenta tehnicii ,calauziti de

hohotul cristalin al unui copil sau de joaca animalului

preferat poti sa neutralizezi otrava inoculata de stresul

care ne macina ... totul e sa iti doresti detasarea de

cotidian.Mi-e dor de lucrurile simple : de mirosul

pamantului proaspat plouat , de umbrele plopilor in

inserare , de imaginea strazilor inguste unde am

copilarit , de glasul soptit al parintilor mei de

dinaintea trezirii mele in diminetile de duminica,

de zorile in care admiram rasaritul calatorind cu

trenul catre satul natal , de multe altele...Acestea

sunt antidoturile cu care lupt impotriva nevrozelor .

white flowers

2009-06-06T11:57:00.000-07:00

crinii lunii mai

2009-06-06T11:54:00.000-07:00

un strop de culoare

2009-06-04T10:56:00.000-07:00

un strop de culoare

2009-06-04T10:50:00.000-07:00

fluture

2009-06-02T05:38:00.000-07:00

Mi-am depus amintirile într-o amforă împietrită, nu le mai las să zboare, nu le mai visez. Inima mi-am ascuns-o de mine chiar, bătea prea tare, mă asurzea, n-am vrut să văd ce-am lăsat în urmă, nici lacrimi, nici surâsuri, nici metamorfoze. M-am vrut fluture şi am zburat cu fiecare aripă muiată în fericire. Acum am uitat, am uitat magia petalelor care mă legănau, am uitat polenul străveziu al metaforelor în care mă cufundam, azi îmi doresc doar să nu-mi mai fie niciodata dor.

Însă am învăţat să zbor, efemeră trăire.

1 iunie

2009-06-01T05:17:00.000-07:00

La mulţi ani, iubiţi copii din lumea întreagă, vă dorim o copilărie senină, vegheată de părinţi!

Copiii planetei

2009-06-01T05:04:00.000-07:00

"Intr-o lume normala, copilaria este varsta marilor descoperiri, a bucuriilor pure si a clipelor de neuitat petrecute in curtea bunicilor. Varsta cand invatam sa citim, timpul amintirilor frumoase si al clipelor fara griji pe care le dorim infinite. In zilele noastre, copilaria inseamna varsta la care copiii traumatizati de razboaiele celor mari, invata sa apese pe tragaci si sa semene moarte. Povestea lor este reala si face parte din acea realitate de care ne ascundem instinctual..."

aici, pe: Descopera.ro

Zile si zile, unele ca nişte furtuni

2009-05-31T09:50:00.000-07:00

Sunt unele zile bizare în care se întâmplă ca problemele de căpătâi ale existenţei să ţi se releve cu brutalitate. Inutil să te mai întrebi dacă totul e hazard ori sunt evenimente ce trebuiau să se întâmple. Şi cât e din vina noastră dacă totusi nu credem în entităţi divine? Şi cât îţi poţi permite să conştientizezi şi să rosteşti doar pentru ţine că vina de căpătâi e a unei anumite persoane? Îţi întinezi sufletul cu gânduri despre imperfecţiunea oamenilor, inclusiv a ta, poate n-ai ştiut să schimbi ceva în cel de lângă tine.
Totul e atât de fragil în lumea asta şi e atât de facil să strici simetria ei...
Însă de ce unii sunt atât de nepăsători în ceea ce fac?

Zile si zile, azi o zi mohorâtă

2009-05-29T03:11:00.000-07:00

Azi e chiar o zi mohorâta si e ziua mea liberă. Mă străduiesc să-mi umplu timpul dar încă nu am idee cu ce. Ascult muzică, încerc să termin de citit cartea începută dar nici gând, volumul doi stă pe birou, deschis la pagina 80, de vreo cinci zile... Plictiseală? Oare? Ceva sau cineva mi-a tăiat din elan şi bănuiesc ce... Chiar şi aici pe blog mă simt ca într-o casă nouă, amenajată, dar în care încă nu ştiu cum să trăiesc, cum să-mi omor vremea... Poate că vremea de afară mă influenţează. O să plouă. Poate ar trebui să mă duc în grădină să plantez răsadurile de flori până nu începe să picure...

indigo vegetal

2009-05-28T02:32:00.000-07:00

EPOCA DE GHEAŢĂ -APARIŢIA DINOZAURILOR

2009-05-26T11:00:00.000-07:00

music

2009-05-26T10:47:00.000-07:00

Elton

2009-05-26T05:07:00.000-07:00

doruri

2008-12-02T06:50:00.000-08:00

Putem spune că dorul sta aşezat firimituri pe marginea ferestrei... Eu sunt atât de plină de visare şi smulg crâmpeiele de timp din ore, doar ochii-mi sunt muiaţi în cerneala versurilor. Dar timpul trece şi odată cu el toate... si mi-e dor...

până la urmă e bine

2008-11-16T23:57:00.000-08:00

Slavă Domnului, M nu e bolnav. Căci dacă era aşa viaţa tuturor se schimba radical iar a lui devenea un dezastru.

păcatele gândului

2008-11-16T06:05:00.000-08:00

Trebuie să închei acest capitol. Vine o zi când se dă scadenţa. Culegi furtună sau roade. Şi s-a ivit încă un obstacol. Neaşteptat. Ea. Cum poate să uite tot ce mi-a spus?

mi-e dor

2008-11-15T12:28:00.000-08:00

Mi-e greu de parcă m-aş afla într-un loc bizar în care corpul trebuie să trăiască aceleaşi momente de rutină şi automatism iar sufletul stă ghemuit, în poziţie de fetus, zguduit de spasmele unei dureri intense. Mi-e dor, vreau timpul înapoi! Dacă ar trebui să aleg între clipa de ieri şi orice altceva, aş fi egoistă, aş alege clipa de ieri. Aş alege cu disperare clipa de ieri. . .

daca ai afla...

2008-11-09T08:38:00.000-08:00

Cum ar fi daca ai afla ca o persoana care pare perfecta are un secret.? Şi acea persoana ar continua sa se poarte la fel de impecabil , pozand in mister perfect, excesiv de politicos cu doamnele, la fel de cordial cu colegii, perfect in relatiile cu toti ceilalti, mimand un calm imperturbabil? Cum ai putea sa ascunzi in ochii tai secretul? Ar vedea oare ca te intrebi, privindu-l, cum traieste familia lui drama aceasta, ca te intrebi cum naiba s-a intamplat...

SUNT LIBERĂ

2008-11-04T07:51:00.000-08:00